Serviciile noastre

Soluții practice controversate în raport cu infracțiunea de exces de putere sau depășire a atribuțiilor de serviciu : Interpretări doctrinare privind corectitudinea/incorectitudinea acestora

Autor:

SAVVA Viorel,

doctorand ULIM.

 

Recenzent:

BERLIBA Viorel, conferențiar universitar, doctor în drept

 

 

SOLUȚII PRACTICE CONTROVERSATE ÎN RAPORT CU INFRACȚIUNEA DE EXCES DE PUTERE SAU DEPĂȘIRE A ATRIBUȚIILOR DE SERVICIU: INTERPRETĂRI DOCTRINARE PRIVIND CORECTITUDINEA/INCORECTITUDINEA ACESTORA

 

REZUMAT

Infracțiunile de serviciu ori cele în legătură cu serviciul prezintă un ansamblu de controverse si incoerente aplicative, fapt care impune o analiza multiaspectuală a caracteristicilor juridico-penale ale acestor infracțiuni. În acest sens, un anumit număr de controverse de ordin aplicativ au fost generate de modificările curente ale legislației penale în vigoare, în special invocam modificările raportate la infracțiunile de abuz de putere sau abuz de serviciu (art. 327 C.pen. al RM) si excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu (art. 328 C.pen. al RM).

Cuvinte-cheie: exces de putere, depășire a atribuțiilor de serviciu, tortură, persoană publică.

SUMMARY

The infractions or those in connection with the service present a series of applied controversies and inconsistencies, which requires a multidimensional analysis of the characteristics of these legal-criminal offenses. In this regard, a number of controversies have been generated applicative order current changes in existing criminal law, particularly in relation to invoke changes offenses of misfeasance or abuse (art. 327 Criminal Code.of the RM) and surplus of power or abuse of power (art. 328 Criminal Code of the RM).

Keywords: abuse of power, overcoming the tasks, torture, public person.

 

INTRODUCERE

În perioada actuală de dezvoltare a societății noastre se lansează multiple inițiative de modificare a cadrului normativ în materie penală, majoritatea acestora obținând caracter real. Aceste inițiative privesc diferite aspecte. Cert este, însă, că ele nu întotdeauna urmează rațiunea unei modificări necesare, care pot fi admise mai cu seamă din perspectiva schimbării relațiilor sociale în domeniul respectiv ori datorită unor prezumții de prevenție generală a infracționalismului. Modificările raportate la cadrul normativ în materie penală trebuie realizate pornind de la caracterul sisteimic al acestuia. Or, selectarea unor repere particulare care urmează a fi modificate, prin detașarea acestora de la caracterul sisteimic al legii penale, indică la posibilitatea reală de a admite un ansamblu de incoerențe și incertitudini legate de aplicarea normativului penal în ansamblu, precum și a segmentului modificat, în mod particular.

În asemenea mod, punem în evidență că art. 328 C.pen. al RM a fost supus unor semnificative modificări, în special: a fost modificat art. 328 alin. (1)-(3) C.pen. al RM (inclusiv sancțiunea normei) prin Legea nr. 245/2011a fost modificat art. 328 alin. (2) C.pen. al RM prin Legea nr. 252/2012; a fost modificat art. 328 alin. (1),(2),(3) C.pen. al RM prin Legea nr. 326/2013. Instabilitatea cadrului normativ referitor la răspunderea penală pentru infracțiunea de exces de putere sau depășire a atribuțiilor de serviciu (art. 328 C.pen. al RM) a pus în acțiune un ansamblu de incoerențe de ordin aplicativ, în special referitor la acțiunea în timp a normei penale. În ordinea de idei expusă, în conținutul articolului științific elaborat se propune o soluție de evitare a unor incoerențe aplicative admise în contextul răspunderii penale pentru infracțiunea de exces de putere sau depășire a atribuțiilor de serviciu.

CONȚINUT DE BAZĂ

Pentru a urma logica unor eventuale interpretări doctrinare, este necesar, din start, a evidenția anumite soluții controversate identificate în practica judiciară curentă a Republicii Moldova.

Astfel, aplicând prevederile art. 8, 10 C.pen. al RM, Colegiul penal a conchis că, într-o speţă, urmează a fi menţinută încadrarea juridică a acţiunilor inculpaţilor F. și C. la momentul săvârşirii faptei, efectuată de prima instanţă, în baza art.328 alin. (2) lit. a) C.pen. (redacția 2008), aceasta fiind corectă (în anul 2013, la momentul condamnării, art. 328 alin. (2) lit. a) C.pen. a fost abrogat), fără a agrava situaţia inculpaţilor. Decizia a fost irevocabilă. [3]

Într-o altă cauză, Colegiul penal lărgit a constatat că sunt lipsite de relevanţă temeiurile cu privire la neîntrunirea elementelor infracţiunii şi încadrarea juridică greşită a faptei incriminate inculpatului, astfel fiind corectă determinarea şi constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârşite de inculpat şi semnele componenţei de infracţiune prevăzute art. 328 alin. (1) C.pen., luând în consideraţie inexistenţa normei prevăzute la art. 328 alin. (2) lit. a), c) C.pen., la momentul adoptării hotărârii de condamnare a inculpatului. Decizia a fost irevocabilă. [8]

Potrivit art. 8-9 C.pen. al RM caracterul infracţional al faptei şi pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvârşirii faptei; timpul săvârşirii faptei se consideră timpul când a fost săvârşită acţiunea (inacţiunea) prejudiciabilă, indiferent de timpul survenirii urmărilor. În conformitate cu art. 10 C.pen. al RM, legea penală care înlătură caracterul infracţional al faptei, care uşurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situaţia persoanei ce a comis infracţiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au săvârşit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au antecedente penaleLegea penală care înăspreşte pedeapsa sau înrăutăţeşte situaţia persoanei vinovate de săvârşirea unei infracţiuni nu are efect retroactiv. [2]

După cum constată I. Tănăsescu, C. Tănăsescu, G. Tănăsescu, modificarea și stingerea oricărui raport juridic penal depinde în mod nemijlocit de durata activității de incriminare a normei penale. [5, p. 123] Având la bază premisele aplicative descrise inițial, stabilim, prin invocarea opiniei autorului român N. Giurgiu, că durata legii și limitele eficienței sale sunt determinate de existența și valabilitatea ei în timp. [1, p. 82] Această durată, deci, este legată de un moment inițial și un moment final (terminal). Acest punct terminal trebuie să coincidă, după cum subliniază N. Giurgiu, cu momentul scoaterii legii din vigoare. Această scoatere din vigoare poate fi inclusiv prin abrogare (totală sau parțială; expresă (directă sau indirectă); tacită (implicită). [1, p. 82; 5, p. 128]

Durata activității de incriminare a normei penale are uneori legătură succesivă cu două legi penale, inclusiv în cazul în care una este în vigoare, însă va trebui să se aplice pentru o faptă săvârșită anterior. Adică, susțin, pe bună dreptate, autorii ruși N. F. Kuznețova, I. M. Teajkova, A. E. Iakubov etc., că efectul retroactiv prevede aplicarea legii penale noi asupra faptei comise pe timpul acțiunii legii penale vechi, [4, p. 103] dar nicidecum aplicarea unei legi vechi după abrogarea ei.

În ipoteza celor declarate anterior, apelând la principiul legalității prevăzut în art. 3 alin. (1) C.pen. al RM, stabilim că „nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvârşirea unei infracţiuni nici supus unei pedepse penale, decât în baza unei hotărâri a instanţei de judecată şi în strictă conformitate cu legea penală”. Este cert, în acest sens, reieșind din aserțiunile autorilor I. Tănăsescu, C. Tănăsescu, G. Tănăsescu, că instituția juridică a abrogării legii penale reprezintă cauza unică de neaplicare pe viitor (de încetare) a legii penale vechi, prin adoptarea unei legi penale noi, care derogă de la legea veche. [5, p. 127]

Deci, în viziunea noastră, bazată pe conținutul cadrului normativ penal în vigoare al Republicii Moldova, stabilim că o lege penală poate acționa între anumite limite de inițiere și finalitate, iar caracterul infracţional al faptei şi pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvârşirii faptei (art. 8 C.pen. al RM). [2] Odată abrogată legea penală nu mai poate fi aplicată, caracterul infracțional al faptei fiind determinat de o altă normă incriminatoare, care acționa la momentul comiterii infracțiunii, ori, în genere, fiind lipsă. După cum susțin autorii români, printr-o lege nouă se poate dispune scoaterea din vigoare a unei legi vechi sau a unei variante a legii vechi, a unei părți a acesteia, fapta în sine putând continua să fie considerată infracțiune în legea penală sau ca formă de calificare a unei alte infracțiuni. [5, p. 133]

Efectul retroactiv al legii penale presupune extinderea efectelor ei asupra persoanelor care au săvârşit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au antecedente penale, cu condiția că aceasta nu înăsprește pedeapsa sau nu înrăutăţeşte situaţia persoanei vinovate de săvârşirea unei infracţiuni. În caz contrar, această lege (legea nouă) nu poate fi aplicată. [2] Din conținutul art. 10 C.pen. al RM se creează premisa după care, dacă legea penală nouă are efect retroactiv, ea se aplică, dacă nu are efect retroactiv, ea nu se aplică. În fapt, poate fi identificată situația prin care doar o singură condiție, prevăzută de Partea generală în raport cu această normă de incriminare, este cu efect de înrăutățire a situației, norma de incriminare și sancțiunea penală fiind neschimbate. Ar fi lipsită de relevanță juridică ideea lipsei unei infracțiuni în general, după cum determină conținutul art. 10 C.pen. al RM. [2]

În viziunea noastră, o dificultate individuală este relevată prin intermediul unor situații atipice, unde legea penală operează cu norme concurente ori infracțiuni unice complexe. Apelând la art. 328 alin. (2) lit. c) C.pen. al RM (excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu (săvârşirea de către o persoană publică a unor acţiuni care depăşesc în mod vădit limitele drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice), însoțit de tortură sau acțiuni care înjosesc demnitatea părții vătămate), care a fost în acțiune până la 21 decembrie 2012, în raport cu alte norme penale existente, stabilim că aceeași lege (legea veche) prevedea și o infracțiune separată – tortura – în conținutul art. 309/1 C.pen. al RM. [6, p. p. 677-678; 7, p. 759-773] Raportul dintre aceste norme, apelând la conținutul art. 118 C.pen. al RM, era unul de la parte la întreg, în rolul normei-întreg figurând fapta prevăzută de art. 328 alin. (2) lit. c) C.pen. al RM (respectiv, fapta de tortură prevăzută de art. 309/1 alin. (1) C.pen. al RM era o normă-parte [7, p. 872]).

În același context, o altă normă-parte era cea prevăzută la art. 328 alin. (1) C.pen. al RM. Adică îmbinarea întregită între normele prevăzute de art. 328 alin. (1) C.pen. al RM și art. 309/1 alin. (1) C.pen. al RM putea determina excluderea autonomiei acestor norme și calificarea faptei potrivit art. 328 alin. (2) lit. c) C.pen. al RM.

De asemenea, între normele prevăzute de art. 328 alin. (1) C.pen. al RM și art. 328 alin. (2) lit. c) C.pen. al RM se identifică un raport de la general la special, prima având calitatea de normă generală în raport cu cea din urmă. Operând cu regulile de calificare juridică invocate în literatura de specialitate, constatăm că dacă în contextul unor norme penale se stabilește prezența mai multe categorii de concurență (concurența dintre o normă generală și o normă specială, concurența dintre o normă parte și o normă întreg), concluzia finală trebuie să fie aceeași. [6, p. 240] Adică, potrivit art. 116 alin. (2) C.pen. al RM în cazul concurenței dintre norma generală și cea specială, se aplică numai norma specială, iar în conformitate cu art. 118 alin. (2) C.pen. al RM – calificarea infracțiunilor în cazul concurenței dintre o parte și un întreg se efectuează în baza normei care cuprinde în întregime toate semnele faptei prejudiciabile săvârșite. [6, p. 240, 243] Art. 328 alin. (2) lit. c) C.pen. al RM urma a fi invocat în situația unei concurențe dintre o normă-parte și o normă-întreg (art. 328 alin. (2) lit. c) C.pen. – art. 309/1 alin. (1) C.pen. al RM), cât și în cea de concurență între o normă generală și o normă specială (art. 328 alin. (2) lit. c) C.pen. al RM – art. 328 alin. (1) C.pen. al RM).

Rațiunea includerii unor norme speciale cu caracter circumstanțial agravant dictează oportunitatea prevederii unei pedepse mai aspre în contextul normei speciale invocate. De asemenea, o asemenea certitudine este vădită și în cazul unei norme-întreg, care ar urma să prevadă o pedeapsă mai aspră în raport cu normele-părți. Anume o asemenea stare de lucruri se constata la examinarea art. 328 alin. (2) lit. c) C.pen. al RM în comparație cu cele de la art. 328 alin. (1) C.pen. al RM și art. 309/1 alin. (1) C.pen. al RM.

Prin intrarea în acțiune, la 21 decembrie 2012, a legii de modificare a C.pen. al RM, art. 328 alin. (2) lit. c) a fost abrogat. De asemenea, a fost abrogat art. 309/1 C.pen. al RM. Art. 328 alin. (1) C.pen. al RM nu a suferit nicio modificare prin această lege operată. Norma art. 309/1 C.pen. al RM, după modificare, și-a găsit corespondent în conținutul normei art. 166/1 C.pen. al RM, acesta, însă, fiind semnificativ mai aspru pedepsit nu numai în raport cu norma veche prevăzută de art. 309/1 C.pen. al RM, ci și chiar cu art. 328 alin. (2) lit. c) C.pen. al RM. Acest ultim fapt a dictat necesitatea revederii politicii penale în raport cu aceste infracțiuni, ancorându-se anumite relații juridice de natură nouă, care nu erau specifice conținuturilor normative vechi.

Astfel, doctrina penală constată că în cazul în care, în procesul încadrării juridice este exclusă (abrogată) una dintre normele concurente, fapta infracțională comisă urmează a fi încadrată în baza normei care a rămas în vigoare și, de fapt, acționa la momentul comiterii infracțiunii.

Unica normă, în acest sens, a fost și a rămas cea prevăzută de art. 328 alin. (1) C.pen. al RM, care forma reguli de concurență cu norma prevăzută de art. 328 alin. (2) lit. c) C.pen. al RM atât de la general la special, cât și de la parte la întreg.

Deci, în viziunea noastră, soluția era de aplicare a normei art. 328 alin. (1) C.pen. al RM, care este în vigoare. Admiterea aplicării art. 166/1 C.pen. al RM ar fi pus în acțiune anumite incoerențe obiective. Invocarea de către instanță a unei norme abrogate este, în viziunea noastră, o eroare. Or, nu trebuie și nu poate fi aplicată la un moment o lege care este abrogată. Alegația la norma abrogată intră în contradicție cu principiul legalității incriminării și pune sub rezervă semnul ilegalității penale formulat în conținutul infracțiunii. Din aceste raționamente, este logic și adecvat referința la legislația în vigoare. Textul cuprins în norma art. 10 C.pen. al RM, însă, lasă loc pentru interpretări eronate, fapt care impune cu necesitate anumite precizări normative în acest sens, în particular prin modificarea acestei norme a legii penale.

 

CONCLUZII

1. Abrogarea legii penale constituie o cauză unică de neaplicare pe viitor a acesteia.

2. O lege penală poate acționa între anumite limite de inițiere și finalitate, iar caracterul infracţional al faptei şi pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvârşirii faptei.

3. Odată abrogată legea penală nu mai poate fi aplicată, caracterul infracțional al faptei fiind determinat de o altă normă incriminatoare, care acționa la momentul comiterii infracțiunii, ori, în genere, fiind lipsă.

4. Ar fi lipsită de relevanță juridică ideea lipsei unei infracțiuni în general potrivit legii penale noi, dacă prin aceasta se înrăutățește cel puțin o condiție.

5. Raportul dintre normele prevăzute la art. 328 alin. (2) lit. c) C.pen. al RM (normă abrogată), apelând la conținutul normei art. 118 C.pen. al RM, era unul de la parte la întreg, în rolul normei-întreg figurând fapta prevăzută de art. 328 alin. (2) lit. c) C.pen. al RM (respectiv, fapta de tortură prevăzută de art. 309/1 C.pen. al RM (abrogată) era o normă-parte).

6. Rațiunea includerii unor norme speciale cu caracter agravant dictează oportunitatea prevederii unei pedepse mai aspre în contextul normei speciale invocate.

7. Textul cuprins în norma art. 10 C.pen. al RM lasă loc pentru interpretări eronate, fapt care impune cu necesitate anumite precizări normative în acest sens, în special modificarea acestei norme a legii penale.

 

Recenzent:

Viorel V. Berliba,

conferențiar universitar,

doctor în drept

 

NOTE:

1. Giurgiu N. Drept penal general: doctrină, legislație, jurisprudență. Iași: Editura „SUNSET”, 1997. 606 p.

2. Codul penal al Republicii Moldova, nr. 985 din 18.04.2002. În: Monitorul Oficial nr. 72-74 din 14.04.2009. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&id=331268. Vizitat: 30.03.2014.

3. Decizie Curții Supreme de Justiţie a Republicii Moldova din 10 decembrie 2013. Dosarul nr.1ra-846/13.

4. Курс уголовного права. Том 1. Общая часть. Учение о преступлении. Под ред. Н.Ф.Кузнецовой, И.М.Тяжковой. Москва: Зерцало-М, 2002. 624 р.

5. Tănăsescu I., Tănăsescu C., Tănăsescu G. Drept penal general. București: All Beck, 2002. 784 p.

6. Barbăneagră A., Berliba V., Ulianovschi X. et. al. Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu. Chișinău: Centrul de Drept al Avocaților, 2009. 860 p.

7. Brînză S., Stati V. Drept penal. Partea specială. Vol. II. Chișinău: USM, 2011. 1324 p.

8. Decizie Curții Supreme de Justiţie a Republicii Moldova din 16 octombrie 2013. Dosarul nr.1ra-898/2013.

 

30 martie 2014